A trebuit sa astept o saptamama prin ploaie, fara sa pot face mai nimic, ca in final sa prind o zi de vreme buna...da asta m-a facut sa ma bucur si mai tare de ea. Trebuia sa fie o tura de catarare cu clubul, in Piatra Craiului si Bucegi, organizata de domnul Dinu Mititeanu, dar din cauza vremii proaste, in care eu nu am facut mai nimic in Piatra Craiului, asta si din vina mea intr-o anumita masura, am ramas pt Busteni doar eu si Mihnea, ceilalti colegi intorcandu-se miercuri spre casa. Prima noapte am dormit la Caminul Alpin si a doua zi, fara graba, am ajuns la ref. Costila. Am facut un traseu scurt pe Tancul Ascutit, cel de langa refugiu, am mancat si ne-am culcat, eu cam speriata de urs. In acea noapte au ajuns si cei de la federatie si cursantii lor. A doua zi, pe o vreme cam suparata, eu si Mihnea am avut o tentativa in traseul Herman Buhl, dar dupa prima regrupare(a doua pt noi) am fost derutati de un cui dintr-un horn spalat si surplombat, dupa care nu mai era nimic batut...neavand mobile am hotarat sa ne retragem.
Dupa ce am coborat, am vazut ca linia traseului nu era pe unde credeam noi, ci mult in stanga, lucru confirmat si de baietii de la refugiu. Asa ca a doua zi, cu soarele de partea nostra, eram iarasi la baza traseului, de data asta pe prima varianta de intrare, cea directa(mai este una care o ia oblic la stanga, putin mai tare, pe care am intrat cu o zi inainte).Am mers cap schimbat pe niste pasaje superbe de catarat...traseul are cam tot ce vrei, eamanand putin parca cu traseul Jenci Bacsi din Cheile Turzii...fete cazute/verticale cu bolovani mari iesiti inafara sau alveole ramase de la cei cazuti, surplombite, tavanele, traversari, hornuri si pasaje mai tari de artificial(numa bune sa invat si eu cum sta treaba cu scaritele:D).
Traseul are 5 lungimi, dar practic se termina dupa 4, la "locul pt fumat", de acolo se mai merge pe creasta destul de mult in stanga pana se ajunge la un copac cu cuie in el si cordeline, de unde se rapeleaza. Are destule asigurari, uneori chiar prea multe, pt ca, din cate ne-a zis domnul Vasilescu, dupa ce a batut traseul pe cuie, a pus ancore chimice dar a lasat si cuiele la cererea unora, asa ca in anumite regrupari sunt 7-8 cuie si ancore.
Dupa ce ne-a bucurat mult traseul asta, am urcat putin pana la baza Peretelui Vulturilor sa vedem intrarile traseelor mai tari, apoi ne-am salutat cu o familie de caprite si am coborat la refugiu, iar de acolo in Busteni.Per total a fost o tura faina si nu regret ca am stat o spatamana cam deageaba pt cateva ore de catarare superba.
